Psihiatrici

Pacientii psihiatrici sunt poate unele dintre cele mai mari provocari ca medic.
Desi ancorata in realitate destul de bine, nu pot gasi o explicatie plauzibila pentru cei ce halucineaza. Asta pentru ca am convingerea ca realitatea este o masura subiectiva cu care apreciem lumea din jur precum si pe cea interioara.
Asadar unui om care vede copii alergand in jurul lui, sufletul meu nu ii poate explica rational de ce copiii respectivi nu exista cu adevarat.
Sigur ca putem defini realitatea ca o suma a materialului perceput cu toate cele cate simturi cu care suntem echipati( ce vedem, mirosim, atingem, auzim) dar halucinatiile sunt exact o distorsionare a acestor simturi, si atunci cum as puteam contrazice o astfel de realitate doar pentru simplul motiv ca nu o percep si eu la fel?
Avem insa ceea ce se cheama norme, si legi ale majoritatii. Avem statistici si limite trasate. Dar dincolo de toate astea ma intreb totusi daca lumile in care pacientii nostri traiesc nu sunt oare la fel de reale ca si cele ale noastre?
Diferenta ar fi ca majoritatea sunt invalidante, sau mai bine zis incompatibile cu restul lumilor noastre. Majoritatea distorsionarilor au un impact negativ asupra vietii si conduc de cele mai multe ori spre suicid .DE CE? O sa revin cu noi framantari