scurt

M-au fascinat intotdeauna oamenii.
Mi se par creaturi atat de complicate si atat de diferite incat nu ma pot plicitisi niciodata de ei. Imi par fiinte paradoxale si fragile , inaintand prin viata cu atitudine de nemuritori dar carand dupa ei spaime nastrusnice unele imbracand dimensiuni de-a dreptul fanstastice.
Inarmati cu planuri si cu dorinte merg pe carari intortocheate , impiedicandu-se in ei insisi sau de alti oameni , ridicandu-se si mergand mai departe, altii oprindu=se debusolati si asteptand noi idei....altii privind inapoi...
In tot furnicarul asta miscandu-se neuniform, brownian, ii simt de cele mai multe ori orbi si singuri.