Aeroporturi

Aeroporturile sunt spatii cu totul si cu totul deosebite.
Ceva intre gari si shopping mall-uri, m-au fascinat inca dinainte de a le cunoaste.
Imi plac si oamenii care le tranziteaza. Sunt colorati, somnorosi, incruntati sau grabiti, de toate rasele, de toate marimile, vorbind toate limbile un fel de extensii ale turnului Babel.




Le-am vazut dimineata inainte de primele zboruri, cu turisti dormind pe banci, pe genti, pe jos pe langa vitrinele magazinelor inchise, le-am vazut la '' Plecari'' unde toti se grabesc sa cumpere ultimele cadouri din duty-free-uri , le-am vazut la ''Sosiri'' unde valuri de oameni coborati din nori navalesc peste cei ce-i asteapta cuminti sa-i intalneasca . Imi place mult momentul intalnirii- familii care se pupa , se strang in brate,prieteni care -si zambesc si vor sa-si spuna totul dintr-o suflare, se ajuta, se ating, se privesc , se cauta....pret de cateva minute momentul reintalnirii si regasirii apare ca un dans plin de zambete.
Imi plac turistii in sandale care se intorc intr-o tara inzapezita din vreo vacanta in insule, imi plac familiile de indieni in sari si adidasi ( calatoresc intotdeauna in grupuri mai mari de 3) care vin sa-si viziteze vreo ruda stabilita prin vreo tara mai plina de posibilitati , imi plac si oamenii de afaceri , batosi in costumele lor nesifonate- intotdeauna cu o geanta mica in care m-am intrebat daca mai intra si altceva decat laptopul-pe astia ii asteapta intotdeauna cineva cu o pancarda cu numele lor ...
Imi plac aeroporturile pentru ca sunt inceput si sfarsit de calatorie, totul la distanta de cateva ore , e ca si cum te-ai pregati de-un salt urias peste tari , munti si ape....

Ca o paranteza zilele trecuta m-am intors in Romania, am aterizat si am plecat de pe Baneasa. La plecare am avut un sentiment foarte neplacut legat de aeroportul asta.
Vamesi nepoliticosi, rastindu-se la tine,incruntati impingandu-te si repezindu-te fara rusine, hartii aruncate pe jos, o saracie amestecata cu mizerie si multi multi oameni imbulzindu-se fara motiv.
NU pot sa pricep unde se grabesc pentru ca odata ajunsi in sala de imbarcare toti ajungem in acelsi timp fara exceptie in acelasi avion.Locurile sunt scrise pe bilet dar si fara de asta , imi pare de neimaginat sa pierzi avionul odata ce treci de check in.
Multi romani in drum spre capsunile spaniole sau batranii italieni vorbeau tare, glumind vulgar, zanganind bratari groase de aur sau alte gablonturi, fasaind in vreun '' trening de firma'' creand un zgomot de carciuma. Mereu pusi pe harta, comentand vreo decizie de securitate, vesnic nemultumiti, si cu atitudinea aia de '' stiu eu mai bine''. M-am intristat atunci, dintre toate aeroporturile tranzitate asta mi-a lasat un gust amar, cu atat mai mult ca este un aeroport romanesc.Si cu dezamgire in suflet mi-am dat seama ca asta e Romania...si ca suntem la multe mile distanta de cei spre care visam sa plecam.